Se dezleaga misterul declansarii revolutiilor anticomuniste din 1989

nstitutul Revolutiei Romane din decembrie 1989 a organizat pe 13 mai, la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, o evocare a evenimentelor incalcite, care au dus la transformari radicale in tara noastra si in toata Europa. Au participat la dezbateri Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Emil Constantinescu, Petre Roman, Ioan Scurtu, Gelu Voican Voiculescu, Dan Berindei.

Institutul Revolutiei Romane a elaborat un calendar „la vedere“ pentru „intamplarile“ din 1989. Asa cum ne-a obisnuit de 20 de ani, Ion Iliescu ramane convins ca in Romania a fost o revolutie spontana, care apartine maselor largi populare. El crede ca in tara noastra „nu se putea organiza un complot care sa-l izoleze si, eventual, sa-l anihileze pe Ceausescu“. Nu accepta nici imixtiunile externe in desfasurarea evenimentelor fiindca s-ar stirbi ceva din teza „revolutia apartine poporului“. Nu este de acord nici cu ideea lansata de Golaniada din Piata Universitatii, unde s-a vorbit enorm despre „confiscarea revolutiei“. „Cei care neaga revolutia au confiscat-o de fapt“, sustine parintele „lovilutiei“ din decembrie 1989, singurul lider politic comunist reformator din Europa care a reusit sa supravietuiasca.

Polonia a devenit vårf de lance spre URSS

Daca vom trece in revista principalele evenimente din lumea anului 1989, vom observa o anume comanda unica. De unde si recurenta evenimentelor care au dezavuat secretul dominoului. Exista un centru de putere care a indus prabusirea comunismului, Mihail Gorbaciov reusind performanta sa puna pe butuci un intreg imperiu, fara sa traga macar un obuz, fara sa lanseze o racheta. O premiera absoluta in istoria mondiala. De la Praga pana in Beijing, 1989 s-a manifestat mai radical si la fel de misterios ca anul 1848 in Europa imperiilor care trebuiau sa dispara. Urmau marile case
regale, dar mutarea s-a amanat pentru mai tarziu. In jurul Romaniei, au cazut toate zidurile, iar noi abia atunci am putut striga „Regele e gol!“. La 11 ianuarie 1989, ungurii adopta Legea asociatiilor, care permite constituirea partidelor politice, a sindicatelor independente si a asociatiilor civice. La 15 ianuarie, au loc ample manifestatii la Praga in memoria lui Jan Palach, studentul care isi daduse foc in 1968, in semn de protest fata de invazia sovietica din Cehoslovacia. A doua zi, Vaclav Havel, liderul Forumului Civic, este arestat. Nicolae Ceausescu nu admitea nicio fisura intr-o gandire politica, in care se refugiase ca ultimul captiv. Pe 26 ianuarie, a reconfirmat incremenirea in proces, intr-o cuvantare rostita cu prilejul zilei de nastere. Pe 27 ianuarie, Lech Walesa, liderul sindicatului polonez „Solidarnosci“, si Czeslaw Kiszak, ministrul polonez de interne, au convenit asupra problemelor ce urmeaza sa fie dezbatute intre guvernanti si grevisti. In aceeasi zi, Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu si Mihai Creanga au fost arestati fiindca voiau sa faca un ziar clandestin. Anton Uncu planuia sa-l asasineze pe dictator cu o prastie. URSS isi retrage ultimele trupe din Afganistan pe 15 februarie: imperiul sovietic primise o lovitura de gratie in partea de sud. Pe 21 februarie, Vaclav Havel este arestat si condamnat la noua luni de inchisoare. La 15 martie, Forumul Democratic de la Budapesta organizeaza un miting cu peste o suta de mii de oameni, iar pe 17 martie, „Liberation“ publica un interviu fulminant cu Mircea Dinescu. Poetul se alege doar cu domiciliu fortat. Incep tulburarile din Iugoslavia. Pe 28 martie, in provincia Kosovo au loc confruntari intre separatistii albanezi si fortele de ordine. Mor zeci de oameni. Autonomia provinciilor Kosovo si Voivodina, prevazuta in Constitutia Iugoslaviei, este anulata prin votul Adunarii Nationale a Serbiei.