Statul ia cu doua maini, pagubiti raman tot contribuabilii

In 1999 a fost adoptat primul act normativ - Ordonanta 73/1999 - privind impozitul pe venitul global, care a intrat in vigoare in ianuarie 2000. "Am intrat si noi in randul lumii civilizate", le spunea atunci fostul liberal Decebal Traian Remes, fost ministru de Finante, romanilor buimaciti de aparitia noului impozit existent in orice economie de piata. Aplicarea propriu-zisa a acestui tip de impozit a inceput in varianta "soft", pentru a-l obisnui pe roman cu aceasta noua forma de taxare a veniturilor. In anul 2001, Ministerul Finantelor, in fruntea caruia se afla acum pesedistul Mihai Tanasescu, a considerat necesar sa imbunatateasca mecanismul si a elaborat un alt act normativ: Ordonanta 7/2001. Numai ca, la aproape doi ani de la aprobarea ordonantei cu pricina, aceasta nu are inca norme de aplicare. Desi Guvernul le-a aprobat inca din luna decembrie a anului trecut, acestea nu au intrat inca in vigoare. Intrebati de ce s-a intamplat acest lucru, oficialii Finantelor ne-au raspuns invariabil: sunt in drum spre Monitorul Oficial, pentru a fi publicate. Lucru care nu s-a intamplat nici pana acum, la inceputul lunii februarie. In forma in care au fost semnate de catre premier si contrasemnate de catre ministrul Finantelor, normele aduc o serie de clarificari, dar si o serie de batai de cap contribuabililor. Mai pe romaneste, statul are acum posibilitatea sa ia cu doua maini, cei pagubiti ramanand doar contribuabilii. Potrivit lui Alex Massaci, Tax Manager la PriceWaterhouseCoopers (PWC), "normele privind aplicarea Ordonantei 7/2001, ce urmeaza a fi publicate, par sa aduca o modificare fundamentala in optica Ministerului Finantelor: sintagma "nedeductibil la societate = neimpozabil la individ" a disparut din ultima varianta a normelor. (...) Daca in trecut aceasta sintagma dadea o oarecare siguranta ca acelasi tip de venit nu poate fi impozitat de doua ori, noua optica a Ministerului Finantelor este ca dubla impunere "economica" este posibila". Alex Massaci apreciaza ca, din acest punct de vedere, este oarecum justificata temerea societatilor cum ca noile norme ar putea avea efect retroactiv incepand cu intrarea in vigoare a Ordonantei 7/2001. "Pentru ca, in lipsa unor indicatii clare, cei mai multi s-au folosit pana de curand (intr-o interpretare gresita insa) de principiile enuntate in sintagma de mai sus, mentionata din normele de aplicare a vechii ordonante", explica reprezentantul PWC. Alex Massaci atrage atentia si asupra unui alt aspect care nu tine deloc cont de interesele contribuabililor, tinand mai degraba de dubla impunere "economica". "Daca angajatorul nu incadreaza un avantaj pe care il acorda salariatului (n.r. - lucru posibil avand in vedere ca Ordonanta 7 nu are inca oficial norme de aplicare) in categoria "venit salarial" si nu il include in pachetul salarial, risca sa nu i se accepte deducerea cheltuielilor de la calculul impozitului pe profit, iar angajatului sa i se impoziteze venitul respectiv cu impozitul pe salariu", spune Alex Massaci. Adica, pentru acelasi venit, plateste si firma, plateste si angajatul. "Responsabilitatea incadrarii unei categorii de cheltuieli ca deductibila sau nedeductibila este in sarcina angajatorului", vine replica Ministerului Finantelor. Nu mai conteaza ca uneori lucrurile nu sunt prea clare. Totul este ca statul sa nu piarda, nu conteaza cine plateste... Ca tocmai din lipsa reglementarilor contribuabilii au de suferit, Finantele nu sufla o vorbulita. Reprezentantul PWC da si un exemplu a ceea ce se poate intampla din cauza acestei incoerente legislative. "Un exemplu graitor este dat de contravaloarea primelor de asigurare de viata suportate de catre angajator, care conform Legii 414/2002 privind impozitul pe profit sunt cheltuieli nedeductibile fiscal, iar conform Ordonantei 7/2001 sunt venituri impozabile la salariat. Cum isi incadreaza angajatorul aceasta cheltuiala daca legea ii spune clar ca e nedeductibila? Si atunci, de ce mai trebuie impozitat si angajatul? Raspunsul Finantelor ii face practic hoti in fata pe contribuabilii de bunacredinta care apeleaza la aceasta formula. "Aceasta forma (n.r. - primele de asigurare de viata suportate de catre angajatori) reprezinta un caz tipic de "salariu mascat" menit sa conduca la evitarea platii impozitului si altor contributii obligatorii prevazute de lege", ne spun Finantele prin intermediul Directiei de presa. Merita atunci sa ne intrebam: ce rost mai au promisiunile de relaxare fiscala ale ministrului Tanasescu daca acestea ii vizeaza pe niste "hoti"? Ca sa nu mai pomenim de faptul ca promisiuni ale aceluiasi ministru, facute acum un an, de tipul "din 2003, anumite cheltuieli facute pentru ei insisi sau pentru casa (zugraveli, reparatii etc) vor putea fi scazute din impozitul pe venit", au ramas doar vorbe in vant...