Atacul desenelor animate

In teorie, daca un parinte tine neaparat sa distraga atentia odraslei de la cine stie ce program tv pentru "oamenii mari", il ademeneste cu unul dintre canalele de desene animate. Astfel, odorul familiei se va afla la adapost de violenta, prostul gust ori vulgaritatea care fac, de prea multe ori, deliciul adultilor. Socotind ca micutul e in siguranta, mama ori tatal pot comite chiar greseala de a-l lasa singur acasa, in fata micului ecran pe care se perinda inofensivii eroi animati. Care dintre ei o fi inofensiv: copiii cu figuri hidoase si atitudine antisociala, care iubesc haosul si se distreaza facand tot felul de porcarii; lighioanele scarboase, care ataca la infinit planeta si asa suferinda; personajele celebre imaginate ca esenta a prostiei? Daca ii povestesti unui pusti de clasa a III-a despre Bambi, Alba-ca-Zapada ori Chip si Dale, garantat o sa-ti rada in nas, dupa ce, in prealabil, te-a etichetat in gand drept "fraier". Pai daca nu au arme hiperperformante, daca nu distrug totul in jurul lor si nu poseda mutre infricosatoare, de ce sa-si aleaga modelele dintre astfel de insi insipizi? Cine mai crede in puterea magica a spanacului pe care il ingurgita cu avant Popeye, pe cine mai pacalesti astazi amenintandu-l ca, daca nu e cuminte, zmeul cutare sau vrajitoarea x va veni sa-l pedepseasca? E adevarat, copiii de astazi sunt mai maturi decat eram noi la aceeasi varsta. Asta nu inseamna ca, bombardandu-i zilnic cu violenta (fie ea si frumos colorata si animata), urmarile nu se vor face simtite. CNA-ul are in grija violenta din filmele artistice sau pe cea din buletinele de stiri. Dar, uitandu-te la multe dintre desenele animate care se difuzeaza in prezent, te intrebi daca nu cumva ar fi cazul ca, multe dintre ele, sa fie "impodobite" cu cerculetele care solicita acordul parintilor. Cel putin...